Înființată la sfârșitul anului 2017 de foști ingineri Qualcomm, Intel și Dropbox, Solana este un protocol de verificare a mizei delegat cu un singur lanț, axat pe furnizarea de scalabilitate fără a compromite descentralizarea sau securitatea. În centrul soluției de scalare Solana se află un ceas descentralizat numit Proof of History (PoH), conceput pentru a rezolva problema timpului într-o rețea distribuită fără o singură sursă de timp de încredere. Utilizând o funcție de întârziere verificabilă, PoH permite fiecărui nod să genereze marcaje temporale la nivel local folosind calcule SHA256. Acest lucru elimină necesitatea de a difuza marcaje temporale în rețea, sporind eficiența generală a rețelei.
SOL este simbolul nativ al blockchain-ului Solana. Solana folosește un algoritm de consens Delegated Proof-of-Stake pentru a stimula deținătorii de token-uri să valideze tranzacțiile. Ca parte a designului securizat al Solana, toate taxele vor fi plătite în SOL și arse, reducând oferta totală. Acest mecanism SOL deflaționist stimulează mai mulți deținători de token-uri să participe, sporind astfel securitatea rețelei.

Funcțiile proiectului

Pentru a crea un registru distribuit cu timp codificat, fără încredere, SOLANA a conceput Proof of History, care este dovada trecerii timpului între ordinele de verificare și evenimente specifice.
Proof of History va funcționa cu Proof of Work (algoritmul de consens folosit de Bitcoin etc.) sau Proof of Stake (algoritmul de consens folosit de Casper de la Ethereum). Acest lucru reduce supraîncărcarea mesajelor care duce la timpi de terminare sub secunde.
În plus, Solana lucrează la generarea a până la 710.000 de tranzacții pe secundă pe o rețea de 1 GB fără partiționare a datelor. Vrei să știi cum plănuiesc să obțină această mare victorie?
În cursa pentru dezvoltarea blockchain-urilor de mare debit (Tps) și foarte sigure, echipele elaborează noi modalități de a crea soluții extrem de scalabile, care să permită efectuarea unor volume mari de tranzacții.
„O chestiune de timp?”. În era computerului și informației, există o nevoie fundamentală care așteaptă să fie rezolvată. Coordonare corectă între evenimente. Aceasta înseamnă: de exemplu, atunci când un computer trimite un mesaj către un alt computer, trebuie să sincronizeze timpul dintre tranzacții. Deci, asta înseamnă că, dacă fiecare are propriul ceas intern, s-ar putea sau nu să se poată coordona corect.
Coordonarea evenimentelor cu marcaje temporale nu este doar o cerință de sistem, ci și un cost uriaș în bani, oameni și efort.
Dezvoltatorii au început să folosească o tehnică pentru a crește randamentul general al lanțului. Sharding-ul este o tehnică folosită pentru a îmbunătăți TPS (debitul sistemului) al lanțului general și s-a dovedit a fi de succes, dar nu este o soluție completă în sine, deoarece aceasta poate introduce vulnerabilități.
Cea mai mare vulnerabilitate este fragmentarea tranzacțiilor care, dacă nu sunt gestionate corespunzător, pot deschide lanțul către tranzacții frauduloase, cheltuieli duble sau fragmente ale aceleiași tranzacții lipsite de cunoștințe comune.
Pentru a oferi o perspectivă generală, Google Spanner (baza de date Google scalabilă, cu versiuni multiple, distribuită la nivel global și replicată sincron, care acceptă tranzacții de citire-scriere, tranzacții numai în citire și citiri instantanee) cheltuiește o mulțime de resurse pentru a-și sincroniza datele Ceasurile atomice între centre de date.
Acestea trebuie întreținute cu precizie și există o mulțime de ingineri care lucrează la ele. Poate părea că coordonarea timpului este o sarcină ușoară, dar nu este, iar aceasta este soluția Proof-of-History propusă de Solana.
Permițând coordonarea de încredere a timpului, Solana nu numai că crește debitul blockchain în termeni de viteză și fiabilitate, dar reduce și costul mediu.
O echipă care rezolvă cu succes această problemă va avea probabil un blockchain foarte adoptat.

Prezentare generală tehnică

Explorarea soluțiilor propuse de Solana ridică întrebări precum cum să implementăm dovezile istorice pe blockchain și cum funcționează exact Solana și ce instrumente folosesc?
În primul rând, trebuie să înțelegem cum este proiectat web-ul și în ce constă.
Dovada istoricului este o funcție de întârziere verificabilă de înaltă frecvență. Aceasta înseamnă că va necesita evaluarea unui număr determinat de pași relevanți. Dar, pe de altă parte, acești pași ajung să producă o ieșire unică, care este ușor de verificat.
În secțiunea de soluții, am discutat despre modul în care Solana poate crește numărul de TXN/s și reduce resursele necesare pentru a le rula. Interpretarea acestei posibilități este în concordanță cu interpretarea funcțiilor hash.
Hash funcționează ca o modalitate de comprimare a datelor, astfel încât cantități mai mari de date pot ajunge să fie comprimate într-un număr mic de biți, încurajând ponderi reduse de tx, rezultând o eficiență crescută și secvențe mai rapide.
După cum sa menționat mai sus, secvențele de dovadă a istoriei sunt concepute pentru a funcționa cu funcții hash criptografice.
De o relevanță deosebită pentru funcțiile hash criptografice este utilizarea intrării brute pentru a prezice rezultatul final (ieșire) fără a executa întreaga funcție de la zero. Deci, dacă aveți o intrare și încercarea de a prezice rezultatul este imposibil, va trebui să rulați funcția pentru a obține rezultatul.
Având în vedere acest lucru, să presupunem că această funcție hash este rulată dintr-un punct de pornire aleatoriu (intrare inițială) și odată ce procesul este finalizat, se obține prima ieșire (hash). Aici devine interesant, introducerea intrării în intrarea următorului hash împreună cu rezultatul pe care îl obțineți din rularea funcției.
Dacă vrem să repetăm ​​acest proces, să spunem de 300 de ori. Puteți începe să vedeți că am creat un proces cu un singur thread în care rezultatul final (hash 300) este complet de neghicit, cu excepția celui care execută întregul fir.
Această buclă care oferă ieșire la intrarea următoarei funcții și datele generate este reprezentată ca trecerea timpului și crearea istoriei, în limbajul Solana, sub formă de căpușe. Fiecare ieșire conține informații detaliate care nu pot fi prezise fără rularea funcției. Ca și filmele Marvel din exemplul de mai sus, fiecare lucrare reprezintă o perioadă de timp care se întâmplă să fie locul ei în firul timpului continuu.
Prin urmare, Solana recomandă să nu folosiți timpi nesiguri, ci să folosiți aceste ieșiri secvențiale ordonate și imprevizibile pentru a determina un moment specific, adică un moment specific în procesul firului. O putem numi istorie.

Dovada echității proiectului

Solana folosește Proof-of-Stake (POS) pentru consens și împărtășește multe dintre aceleași caracteristici ale altor jetoane bazate pe POS. Ca o reîmprospătare, iată câteva caracteristici cheie ale jetoanelor POS:
Dovada că jetoanele POS folosesc validatoare
POS-ul poate fi verificat
1. Blocați jetoanele în portofel
2. Puneți jetoanele sunt blocate pe masternode, care contribuie la stabilitatea lanțului
Ordinul de plată este determinat de „vârsta” simbolului POS sau programului de recompensă masternode.
Fiecare portofel POS sau program de recompensă masternode primește jetoane bătute sau proaspăt falsificate.
Portofelele sau programele de recompensă masternode care au fost offline de prea mult timp nu mai „plătesc” și pot fi eliminate din rețea.
Rolul POS este de a preveni ca actorii răi să introducă tranzacții invalide subminând securitatea rețelei.
Penalizarea pentru „actorii răi” poate fi pierderea jetoanelor POS și a recompenselor.
Încrederea este garantată atâta timp cât recompensa dovedirii beneficiilor depășește șansa de a obține câștiguri prin fraudă.
Solana are o structură foarte asemănătoare, dar și-au implementat POS-ul într-un mod ușor diferit.
Solana selectează un validator (adică miză un jeton) dintre acele noduri care sunt conectate.
Votarea și selecția validatorului vor fi apoi determinate de nodul care a fost cel mai lung sau cel mai legat nod.
Solana se bazează pe confirmarea rapidă; dacă un nod nu răspunde într-un interval de timp specificat, este marcat ca mort și scos de la vot, iar dacă nodul era validator la momentul respectiv, se organizează o nouă alegere pentru a selecta un nou dispozitiv de validare.
Dacă un nod super-majoritar (două treimi din noduri) votează în acest timeout, fork-ul este considerat valid.
Tăierea este actul de invalidare a mizei, care îi împiedică pe validatori să comită fraude sau să încerce să valideze mai multe noduri, deoarece jetoanele legate se vor pierde.
O diferență majoră este conceptul de noduri electorale secundare. Odată ales, un nod secundar poate prelua rolul principal în cazul unei întreruperi a rețelei sau a unei alte defecțiuni.

Linkuri similare:
https://www.qukuaiwang.com.cn/news/9130.html